Teoria umerasului in gura scoate la suprafata in egala masura atat calitati cat si defecte, depinde cum vrei sa le privesti. Enumeram cateva:
Zambetul - in forma de umeras (invers fata de cum sta in sifonier), greu controlabil si total molipsitor. Colturile gurii aproape o iau razna in sus.
Curiozitatea - creste considerabil. Zambetul in forma de umeras apare la granita unui teren proaspat, necunoscut. Evident, daca primii pasi pe acest teren provoaca senzatii placute, creste curiozitatea de a vedea cat de placute si cat de "altfel" pot fi.
Rabdarea - se cam pierde. Poate ca expertii si-o pastreaza, dar cred ca sunt raritati.

In cele mai multe povesti cu umerase, exista un "party pooper". Acest personaj te face sa incerci (inutil) sa iti cobori colturile gurii si sa iti spui "poate nu e chiar asa de fain". Party pooper-ul ar putea fi considerat vocea ratiunii intr-o situatie controlata emotional. Il consideram personaj negativ intrucat mai sparge din vraja si coboara putin capul din nori. Nu il uram pentru ca in toate povestile exista un personaj negativ. Fara el, finalul fericit nu ar mai fi posibil si asteptat.
 
Umerasul in gura are rol si de consilier. Te ajuta sa intelegi situatia intr-un mod simplu si sa iei decizii cu o mai mare usurinta.
 
Mi-as dori sa vad cat mai multe umerase pentru ca sunt o sursa nemarginita de energie.