La primele proiecte de recrutare am fost socata de neseriozitatea candidatilor care nu mai vin la interviu. Acum, dupa mai multe recrutari vin si va spun ca ii inteleg partial.

Din pozitia de Hash-eR este de bun simt sa dai raspunsuri oamenilor dupa ce ai un interviu de angajare cu ei. Feedback-ul cat mai curpinzator, cu puncte tari si puncte slabe vis-a-vis de jobul vizat, este ideal. Cei care au trecut la etapa urmatoare "beneficiaza" de o varianta destul de aproape de ideal. Cei care nu se califica ce patesc? Pentru ei, un simplu nu pus intr-o forma cat mai suava este vazut deja ca o reactie exceptionala, peste masura asteptarilor lor.

Incerc sa raspund (da/nu) tuturor oameilor cu care ma vad la interviuri. Mi se mai intampla sa trimit raspunsurile negative mai tarziu (din varii motive: nu s-a luat o decizie inca, am fost prinsa cu alte proiecte...). Intr-un caz am trimis raspunsul dupa 3 luni. Am fost mirata sa vad ca toti oamenii carora le-am spus frumos "am ales sa lucram cu cineva care se potriveste mai bine cu profilul" mi-au raspuns cu un ton foarte cald ca imi multumesc pentru raspuns. Chiar daca a venit tarziu, apreciaza foarte mult acest gest.

Ma gandesc: daca oamenii astia sunt atat de multumiti de raspunsul intarziat si simplist, cat de grav trebuie sa fie in piata?! Probabil sunt foarte putine companii care iti mai spun ceva. Acum revin la ce spuneam initial... ii inteleg partial pe cei care nu vin la interviuri. Poate e un fel de "pay-back" pentru toate interviurile ramase cu un raspuns in aer.

Send by Yahoo! Messenger

Send by email