Ancuta's I made tHis!
 
 
Ancuta's I made tHis!
 
 
 
 
 
Invitation to click
Andreea - Puiul meu
Catwork - hainute
Chris - Le Blog
Diana - DharmaOrNot
Doamna Angela
GfK Romania
Iulia - Fata Mamii
Magi - Blogu' lu' Peste
Mihai Peticila
Oana - Am un blog...
Ovidiu - Doctor Beetle
Radha - cercelusi
Ramona - din suflet
Tamara - Din deliciile...
Violeta - Floricica
ForeverFolk
Monica
Leo
Rogo
Andrei schimba lumea
Cosmin Alexandru
 
 
 

Bunelu'... in negru...

Return
 

 

Motto (cum bine a zis o colega de birou): Oricum murim!

 

Evenimente mai putin fericite din viata mea m-au facut sa ma gandesc un pic la moarte si la ritualurile pe care le atasam acestui eveniment. Nu ne prea gandim la moarte, oricat ar fi de natural. Cand cineva drag dispare din viata ta de multe ori te ia pe nepregatite. Astfel, cei mai multi oameni se vad in situatia in care nu stiu cum sa recationeze cand cuiva drag i se opreste inima.

 

Dar nu disperati, suntem atat de inteligenti, incat ne-am gasit solutie si pentru asta. Se numeste terapie ocupationala. Am dezvoltat multe ritualuri care "trebuie" urmate cu strictete. Sunt ritualuri care implica atentia la detalii, organizare, project  management. Nu stiu daca exista materiale despre cum se organizeaza o inmormantoare dar cred ca aceasta metoda si-ar pierde din eficienta daca ar exista. Necunoscutul este un element care contribuie considerabil la vindecarea de "nu stiu cum sa reactionez".

 

Fiecare stie franturi din reguli, fiecare zice cate ceva si project managerul (a se citi organizatorul de inmormantare, pomana, de multe ori persoana foarte apropiata cu decedatulul) se concentreaza pe aceste detalii organizatorice, filtreaza si decide. Asftel se creaza un sentiment de utilitate - fac ceva de bine pentru decedat. Altfel nu prea avem ce sa mai facem, iar sentimentul de neputinta si inutilitate e greu de suportat de unii oameni.


Send by Y! Send by Yahoo! Messenger
Send by Email Send by email

RSS 2.0 Feed   Add to Google   Add to My Yahoo!


Comments
ramo
25 Jul 2008
Spune-mi despre moarte. Ţii minte acum mult timp cānd īncă erai īn pāntec şi au īnceput contracţiile ? Ei bine, ele īncep din nou.(Playing by heart!) Mi-a placut mult explicatia asta si m-a ajutat! Foarte misto poza....expresiv bunicu'! Cine n-are batrani sa-si cumpere!
ramo 2 :)
02 Oct 2008
curios cum lovindu-ma la randul meu de cateva astfel de evenimente am gasit exact aceeasi explicatie - sa fie facultatea de vina? :P si cel mai mult am putut observa ca asa functioneaza la mine - nu ma pot lasa cuprinsa de neputinta si lacrimi, mai ales cand sunt persoane in jur care fac acest lucru. si astfel lupt cu mine sa imi prind capul cu participarea la organizare, doar doar n-o fi nevoie sa stau vreo secunda si chiar sa realizez ceea ce s-a intamplat. mi s-a spus ca sunt rece, ca nu plang, ca plang la orice film romantic si atunci cand conteaza nu plang. si am inteles ca filmele descarca din mine sentimente refulate, in timp ce lacrimile din momentul respectiv m-ar dobori de o mie de ori mai repede si m-ar aduce usor la gandul ca n-as putea continua. si sunt atat de frumoase si utile ritualurile, in primul rand faptul ca se aduna cativa oameni, ca cei apropiati decedatului nu sunt lasati singuri si sunt antrenati in ceea ce inca ramane viu. doar asa pot merge cu totii mai departe, pana la urmatoarea si pana la ultima...
Ancuta
05 Oct 2008
Se pare ca subiectul acesta atrage Ramonele :P Mersi pentru impartasirea gandurilor!
Leave a comment
Name*
Email* (will not be displayed)
Website
Verification code*    
Email me when new comments are made here
  * required field  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
  Copyright © 2012| Designed by Christian Nasulea | Powered by WHIMS