|
Motto (cum bine a zis o colega de birou): Oricum murim!
Evenimente mai putin fericite din viata mea m-au facut sa ma gandesc un pic la moarte si la ritualurile pe care le atasam acestui eveniment. Nu ne prea gandim la moarte, oricat ar fi de natural. Cand cineva drag dispare din viata ta de multe ori te ia pe nepregatite. Astfel, cei mai multi oameni se vad in situatia in care nu stiu cum sa recationeze cand cuiva drag i se opreste inima.
Dar nu disperati, suntem atat de inteligenti, incat ne-am gasit solutie si pentru asta. Se numeste terapie ocupationala. Am dezvoltat multe ritualuri care "trebuie" urmate cu strictete. Sunt ritualuri care implica atentia la detalii, organizare, project management. Nu stiu daca exista materiale despre cum se organizeaza o inmormantoare dar cred ca aceasta metoda si-ar pierde din eficienta daca ar exista. Necunoscutul este un element care contribuie considerabil la vindecarea de "nu stiu cum sa reactionez".
Fiecare stie franturi din reguli, fiecare zice cate ceva si project managerul (a se citi organizatorul de inmormantare, pomana, de multe ori persoana foarte apropiata cu decedatulul) se concentreaza pe aceste detalii organizatorice, filtreaza si decide. Asftel se creaza un sentiment de utilitate - fac ceva de bine pentru decedat. Altfel nu prea avem ce sa mai facem, iar sentimentul de neputinta si inutilitate e greu de suportat de unii oameni.
Send by Yahoo! Messenger
Send by email
|