... maine mai vedem :)
Sunt la a doua vizita in Timisoara in ultima luna. La prima "vizionare" am retinut mult verde (parcuri, copaci, miros de iarba proapsat taiata), porumbei si alune glazurate.

De data asta am descoperit liniste si istorie. Istoria prin cladirile foarte vechi, unele restaurate, dar pe care se cunoaste un stil aparte, sofisticat. Multe cladiri arata ca niste castele mai mici si sunt inca folosite ca locuinte. Va dati seama cate printese sunt pe aici? Daca te uiti la oameni din perspectiva asta, nu te mai mira stilul dichisit al domnisoarelor.

Linistea am observat-o pe seara, aproape de centrul orasului am prins momente de liniste totala: masini zero, voci zero, furnale zero. Oras pensiune, cum i-a spus un localnic.

Tot liniste am descoperit si intr-o biserica catolica, dar de data asta sufleteasca: dupa apusul soarelui oamenii ascultau muzica clasica intr-un calm spiritual deloc apasator. Obiceiurile religioase catolice mi se par mult mai apropiate de stilul urban de viata decat cele ortodoxe. Dar detaliez alta data subiectul religie.