Ancuta: Ancuta's Blog

Good or bad? That is the question.

Thu, 15 Jul 2010 11:56:21 -0500

Differences between good girls and bad girls

*Good girls loosen a few buttons when it's hot.
*Bad girls make it hot by loosening a few buttons.

*Good girls wax their floors.
*Bad girls wax their bikini lines.

*Good girls blush during sex scenes in a movie.
*Bad girls know they could do it better.

*Good girls wear white cotton panties.
*Bad girls don't wear any.

*Good girls think they're not fully dressed without a strand of pearls.
*Bad girls think they're fully dressed with just a strand of pearls.

*Good girls pack their toothbrush.
*Bad girls pack their condoms.

*Goodgirls wear high heels to work.
*Bad girls wear high heels to bed.

*Good girls think the office is the wrong place to have sex.
*Bad girls think no place is the wrong place.

*Good girls prefer the missionary postition.
*Bad girls do too, but only for starters.

*Good girls say 'no'.
*Bad girls say 'when?'

Modele de optimism

Thu, 15 Jul 2010 11:44:29 -0500

Modelul 1:
M1: Ce mai faci?
Eu: Binisor.
M1 (cu o privire calda): Asa incepe totul, binisor, apoi bine si imediat foarte bine.

Modelul 2
Eu: Ce mai faceti?
M2 (zambind): De la excelent in sus!

Modelul 3 (care functioneaza ca antimodel)

M3: Ce mai faci?
Eu (dupa ultimul episod din Lost): Ce conteaza, oricum murim inainte sa apucam sa facem ceva cu adevarat important.

Dunga alba pe chilot de fata - 1 mai 2010

Thu, 17 Jun 2010 07:09:44 -0500

In sfarsit am fost de 1 mai la mare. Pana acum nu prea ma tentat ideea, dar de data asta ma atras locatia: Gura Portitei. Insula intre lac si mare. Bucatica rupta din Delta Dunarii. Foarte fain.

Nam fost in Vama Veche pe vremea cand era cum povestesc melancolic fanii de concediu relaxant, dar am regasit la Gura Portitei atmosfera pe care mio imaginam ca ar fi in Vama (inainte sa se comercializeze treba pe acolo):

oameni relaxati
liniste (cu mica exceptie a muzicii house de la bar)
simplitate
multe scoici
bors de peste, vin si apa minerala
pescari amatori (unii mai amatori ca altii si nu e cazul celor din gasca :P)

Ca sa ajung acolo am condus cateva ore bune (10 dusintors). Da, eu. Pentru ca unii (nu spun cine) conduc prea bine (dupa parerea politisitilor care ridica carnete), sa creat oportunitatea ca eu sa preiau volanul o perioada. Dupa principiul "dacai musai, cu placere". Ce am retinut din experienta de pana acum:

Fratzica! Se pot intampla lucruri bizare pe sosea.
Frana. Frana! FRANA! e de luat in considerare cand se aude din dreapta.
Matizul este ororarea autostrazilor.
Sa fie calm de sofer innascut sau inconstienta de soferita? Nu vom stii niciodata cu siguranta.

Oralul castiga!

Mon, 29 Mar 2010 13:40:57 -0500

...si nu e nimic "kinky" in acest articol, e vorba doar de prenumele meu.

In acte ma numesc AnaMaria. Inevitabil, cand fac cunostinta cu cineva cu care vreau sa dezvolt o relatie pe termen mediu sau lung, apare intrebarea: Cum sa iti spun, AnaMaria, Ana sau Maria? Eu raspund: Ancuta. Pentru linistirea privirilor incurcate de care ma lovesc aproape in toate cazurie, ma explic: Aproape toata lumea imi spune Ancuta. Asa miau zis ai mei de mica. Exista si o explicatie oarecum logica: Ana> Anica> Anicutza> Ancutza.

Imi place si AnaMaria, il folosesc cand sunt in varianta mai profi, dar in Ancutza ma regaesc mult mai bine. Viata mea ar fi fost un pic mai simpla daca in acte aveam numele care imi vine primul pe limba cand ma recomand.

Cu aceasta ocazie am hotarat cel putin un lucru legat de momentul cand voi avea un copil (da, acel moment indepartat, ca e bine sa te gandesti din timp la unele detalii) va avea un singur nume, care va fi si folosit. Daca sar putea sa fie ceva gen Cher ar fi super :P

Avatar-ul dupa Oscar :)

Mon, 15 Mar 2010 09:32:50 -0500

Baietii de la HappyFish sunt geniali!

Hash-eR creativ in cercetare de piata

Sun, 21 Feb 2010 21:15:36 -0600

*Articol aparut in revista HR Manager (Numarul 7, ianuariefebruarie 2010)

�ncep�nd cu 2004, pe c�nd GfK Rom�nia număra doar 50 de angajaţi, a �nceput organizarea Evenimentelor interne. Sa pornit de la ideea că fiecare departament poate să se ocupe de organizarea unei ieşiri pentru �ntreaga echipa.

�n prezent, GfK are 140 de angajaţi, iar aceste evenimente au devenit o practică care a prins rădăcini. Mai mult, ideea a fost preluata şi de colegii din alte ţări, iar la nivelul �ntregului GfK Grup, sunt acum de mare preţ. In 2008, GfK Romania a c�ştigat "HR Best Practice Award" la secţiunea "Retain", prezent�nd programul care a fost apoi replicat cu succes şi �n alte ţări. Suntem m�ndri că am avut o idee care, nu doar ca ne este noua dragă şi utilă, dar şi colegilor din alte ţări. Bucuria este cu at�t mai mare cu c�t avem un program care a fost pornit şi dezvoltat de toţi angajaţii GfK Rom�nia. Poate că parte din succesul lui este că a pornit de la oameni, fără influenţa managementului.

Retentia angajatilor
Practic, la �nceputul fiecărui an, se �nscriu voluntar angajaţii care vor să fie organizatori. Se formează echipe de cate 812 persoane pentru fiecare eveniment dintre cele 4 organizate anual. Fiecare �eveniment al anotimpului" are un buget fix pe care echipa trebuie sa �l folosească c�t mai creativ şi �nţelept din punct de vedere economic �n organizare. La petrecerea de Crăciun se anunţă echipa c�ştigătoare (evaluată �n funcţie de media notelor acordate de colegi la sf�rşitul evenimentului, ponderată cu numărul de participanţi). Nota acordată de participanţi ia �n calcul originalitatea, finalitatea, dar şi desfăşurarea efectivă a evenimentului.

Dintrun studiu calitativ făcut �n r�ndul angajaţilor GfK au ieşit la iveală principalii factorii motivatori pentru organizatorii de evenimente:

Să �ncerc ceva nou / Să �mi demonstrez că pot face şi altceva �n afară de muncă;
Să fac lucruri pentru oamenii din jurul meu;
Să am controlul acţiunii;
Să organizez cel mai bun eveniment � mai degrabă pentru m�ndria de a fi cel mai bun, dec�t pentru premiul �n bani.

Cercetare la nivel de artă
Printre evenimentele GfK organizate �n cadrul acestui program am bifat: pescuit, tir cu arcul, echitaţie, parapantă, paintball, karting, ieşiri la munte, dar si olărit, pictură, dans si actorie. In multe dintre ele �ncercăm să evidenţiem şi latura artistică a angajaţilor.

Neam dat seama că �n cercetare de piaţă g�ndirea liberă (outside the box) oferă plusvaloare. Matematica la un nivel de bază poate fi făcută de mulţi dintre noi. La un nivel ridicat de performanţă �nsă, matematica se �mbină cu arta. Ca şi matematica, statistica utilizată la un nivel �nalt capătă valoare artistică. Cercetarea cantitativă este privită de mulţi ca o treabă rigidă, cu multe cifre plicticoase, care nu lasă loc creativităţii. Pentru �ncepători e normal să pară aşa. �n schimb, pentru profesionişti, cercetarea cantitativă, privită din unghiurile potrivite, poate să aducă insighturi esenţiale �n dezvoltarea unui business. Pe l�ngă experienţă, schimbarea de perspectivă este esenţială �n atingerea unui
grad ridicat de performanţă. �n felul acesta oferim nu doar serviciile standard de cercetare, ci şi consultanţă �n luarea celor mai bune decizii de business, lucru confirmat şi de clienţii noştri.

�n afară de evenimentele organizate de angajaţi, programul de retenţie care funcţionează cu succes la GfK implică şi surprize de 8 si 9 martie (organizate de băieţi fetelor de 8 martie şi de fete băieţilor a doua zi), ieşire anuală la mare, petrecere de Crăciun, dar nu �n ultimul r�nd comunicare deschisă �n care se �ncurajează feedbackul şi politica uşilor deschise.

Atmosfera relaxată schimbă perspectiva
Principalul avantaj pentru companie al acestui gen de organizare al evenimentelor, care au şi componente de teambuilding clasic, este implicarea sensibil crescută a angajaţilor, pentru că �nsăşi etapa de pregătire a evenimentului este un teambuilding �n sine. Alte efecte ale evenimentelor GfK, care ne diferenţiază ca angajator sunt:

Construirea unor bune relaţiilor �ntre angajaţi;
Crearea unei atmosfere relaxante şi lipsită de stres care se reflectă �n activităţile zilnice;
Schimbarea perspectivei asupra muncii �ntrun mod pozitiv (nu mergem la "sc�rbici");
Şi, �n final, un grad crescut de implicare a angajaţilor şi o fluctuaţie scăzută de personal.

Piaţa de research din punct de vedere al resurselor umane este relativ mică. Similar cu piaţa de publicitate, există o fluctuaţie naturală a oamenilor �ntre agenţii. Din GfK se pleacă rar, iar c�nd acest lucru se �nt�mplă, oamenii decid mai degrabă să �şi folosească experienţa de cercetător de partea clientului şi nu �n altă agenţie de market research. Avem angajaţi care au vechime de 10 ani �n GfK şi care sunt �n continuare implicaţi �n evenimentele companiei. Acest gen de �feedback" nu face dec�t să �ncurajeze continuarea programelor bazate pe exprimarea creativităţii.

Pentru a nu ajunge ca cizmarul care nu are �ncălţăminte bună, pe l�ngă observaţia mai degrabă calitativă a unui mediu de lucru plăcut pentru angajaţi, am pornit �ncă de anul trecut un studiu la nivel global de satisfacţie şi implicare a angajaţilor. Acesta este realizat de GfK Trustmark, subsidiara elveţiană a grupului care oferă servicii de consultanţă �n domeniul cercetării organizaţionale de peste 15 ani. Cu ajutorul expertizei colegilor din ţări �n care astfel de studii sunt intrate deja �n tradiţie (Elveţia, Germania, Marea Britanie), GfK Rom�nia foloseşte informaţiile oferite de angajaţi �n cadrul studiului pentru aşi structura strategia de HR pentru anul următor. Şi pentru că am remarcat că şi clienţii noştri sunt din ce �n ce mai interesaţi de studii de �Employee Engagement" am decis, �ncep�nd cu acest an, să aplicăm acest instrument şi pentru clienţii locali.

Recrutare pe timp de criză
De la �nceputul crizei, GfK a primit mult mai multe CVuri si scrisori de intenţie dec�t �n anii obişnuiţi (am avut joburi pentru care am avut cate 1000 de aplicanţi). Numărul de aplicanţi este �n creştere, mai ales a celor provenind din trei categorii:

oameni cu experienţă �n domeniul financiarbancar / asigurări care fie au fost disponibilizaţi, fie trăiesc mai puternic sentimentul de nesiguranţă a locului de muncă;
persoane care au un loc de muncă dar �şi doresc adiţional un job parttime, chiar dacă asta �nseamnă să aplice chestionare pe teren;
proaspăt absolvenţi poate şi pentru că a crescut numărului absolvenţilor de facultăţi cu care compatibilizăm ca profil (Sociologie, Marketing).

Ca prime efecte ale acestui fenomen, perioada de finalizare a unei recrutări se prelungeşte deoarece trebuie parcurse c�t mai multe CVuri din cele primite pentru a nu rata un candidat potrivit pentru respectiva poziţie. Pentru că �n vreme de criză sunt puţine companiile care mai recrutează, presiunea unui deadline p�nă la care să găsim omul potrivit e mai mică. Acum ne permitem mai mult luxul de a căuta p�nă găsim candidatul ideal.

Avantajul de care mă bucur �n fiecare recrutare, mai ales in aceste vremuri de criză, este că am experienţă directă �n research. Cei 3 ani de cercetare calitativă mau construit cu o bună �nţelegere a nevoilor companiei (pentru că am trăit cultura organizaţională), dar şi abilităţi de "citire" a oamenilor formate prin moderarea interviurilor şi focusgrupurilor. Cred că pentru orice om de HR, experienţa de partea clientului intern, aduce plusvaloare care nu poate fi construită prin cursuri şi traininguri.

Teoria umerasului

Sun, 20 Dec 2009 13:42:56 -0600

Teoria umerasului in gura scoate la suprafata in egala masura atat calitati cat si defecte, depinde cum vrei sa le privesti. Enumeram cateva:
Zambetul in forma de umeras (invers fata de cum sta in sifonier), greu controlabil si total molipsitor. Colturile gurii aproape o iau razna in sus.
Curiozitatea creste considerabil. Zambetul in forma de umeras apare la granita unui teren proaspat, necunoscut. Evident, daca primii pasi pe acest teren provoaca senzatii placute, creste curiozitatea de a vedea cat de placute si cat de "altfel" pot fi.
Rabdarea se cam pierde. Poate ca expertii sio pastreaza, dar cred ca sunt raritati.

In cele mai multe povesti cu umerase, exista un "party pooper". Acest personaj te face sa incerci (inutil) sa iti cobori colturile gurii si sa iti spui "poate nu e chiar asa de fain". Party pooperul ar putea fi considerat vocea ratiunii intro situatie controlata emotional. Il consideram personaj negativ intrucat mai sparge din vraja si coboara putin capul din nori. Nu il uram pentru ca in toate povestile exista un personaj negativ. Fara el, finalul fericit nu ar mai fi posibil si asteptat.

Umerasul in gura are rol si de consilier. Te ajuta sa intelegi situatia intrun mod simplu si sa iei decizii cu o mai mare usurinta.

Mias dori sa vad cat mai multe umerase pentru ca sunt o sursa nemarginita de energie.

Si oamenii de HR au bubele lor

Thu, 26 Nov 2009 15:37:04 -0600

La primele proiecte de recrutare am fost socata de neseriozitatea candidatilor care nu mai vin la interviu. Acum, dupa mai multe recrutari vin si va spun ca ii inteleg partial.

Din pozitia de HasheR este de bun simt sa dai raspunsuri oamenilor dupa ce ai un interviu de angajare cu ei. Feedbackul cat mai curpinzator, cu puncte tari si puncte slabe visavis de jobul vizat, este ideal. Cei care au trecut la etapa urmatoare "beneficiaza" de o varianta destul de aproape de ideal. Cei care nu se califica ce patesc? Pentru ei, un simplu nu pus intro forma cat mai suava este vazut deja ca o reactie exceptionala, peste masura asteptarilor lor.

Incerc sa raspund (da/nu) tuturor oameilor cu care ma vad la interviuri. Mi se mai intampla sa trimit raspunsurile negative mai tarziu (din varii motive: nu sa luat o decizie inca, am fost prinsa cu alte proiecte...). Intrun caz am trimis raspunsul dupa 3 luni. Am fost mirata sa vad ca toti oamenii carora leam spus frumos "am ales sa lucram cu cineva care se potriveste mai bine cu profilul" miau raspuns cu un ton foarte cald ca imi multumesc pentru raspuns. Chiar daca a venit tarziu, apreciaza foarte mult acest gest.

Ma gandesc: daca oamenii astia sunt atat de multumiti de raspunsul intarziat si simplist, cat de grav trebuie sa fie in piata?! Probabil sunt foarte putine companii care iti mai spun ceva. Acum revin la ce spuneam initial... ii inteleg partial pe cei care nu vin la interviuri. Poate e un fel de "payback" pentru toate interviurile ramase cu un raspuns in aer.

Ai doua iubite :))

Tue, 10 Nov 2009 11:40:04 -0600

Olanda: Ai doua iubite.Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.

Moldova : Ai doua iubite. Di la tini si audi galseava aia in fiecari noapti mai omule?

Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya.

Pakistan : Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani..

India : Ai doua iubite. Budha nu stie nimic..

Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?

China : Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.

Bulgaria : Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia. Cand cealalta te intreaba
"unde ai fost?" " la Sofia!" si esti in deplina siguranta.

Germania : Ai doua iubite. Ambele blonde.

Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una.
Imprumuti trei din barul de visavis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate tiau mai ramas?

Anglia* : Ai doua iubite. Absolut superbe. *Iar ai baut prea mult..

SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu leai vazut niciodata.

Brazilia: Ai doua iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una.

Dubai : Ai doua iubite. Placate cu aur.

Cuba : Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel...

Suedia: Ai doua iubite. In IKEA chiar gasesti orice.

Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care portar nusi mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o telenovela.

Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi.

Romania: Ai doua iubite. In rest nu mai ai nimic.

Mesaj transmis din Outlook in Outlook.

Yann Tiersen - asa NU

Thu, 05 Nov 2009 10:44:12 -0600

Am fost la concert Yann Tiersen. Mda... nici eu nu stiam nimic despre el inainte sa primesc invitatia. Am auzit apoi ca a compus coloana sonora din Amelie. Miam zis: pian linistitor combinat cu vioara alerto din cand in cand, artist polivalent... suna bine.

La Sala Palatului am fost "delectati" de un rock alternativ hipnoticofantomatic. Instrumentele clasice ale unei formatii rock au fost combinate cu sunete neohouse. Sa zicem doar ca nu a fost pe gustul meu.

Partea fun a concertului a fost sa gasim tipul de fantoma asociat fiecarei melodii. Gen: fantoma subacvatica, fantoma balena, fantoma de la politie, fantoma de la concert :)

Un sfert de secol

Mon, 24 Aug 2009 19:54:46 -0500

Saptamana trecuta am implinit un sfert de secol de existenta. Multumesc, in primul rand, mama si tata! :)

Ma asteptam sa fiu usor deprimata, ca incep sa imbatranesc. Dar... surpriza! Mam simtit foarte fericita ca am facut un sfert de secol. Sa va povestesc:

Ma prins ziua mea in cada cu spuma, citind o carte lejera.
Mam trezit dimineata langa omul pe care il iubesc.
Am primit urari de la oameni dragi. Pe toate leam simtit ca vin din suflet (asta e important).
Am primit MULTE flori nici nu mai stiam in ce colt al biroului sa ma uit, la cat erau de frumaose. O colega calitativa ma interpretat imediat: "Ai primit multi trandafiri, cred ca asta spune despre tine ca esti mai eleganta si mai serioasa". Mia placut interpretarea pentru ca eu stiu ca aceste lucruri vin peste spiritul meu vesel.
Am avut parte si de tort si dedicatii muzicale.
Iar seara a fost perfecta, cu mancarica geniala si Martini Asti in noua locuinta.
Si toata ziua am fost acompaniata de ritmul Emilianei Torrini Jungle Drum.

Imi doresc ca toti prietenii mei sa se simta atat de bine de ziua lor (pentru ca mai bine nu cred ca se poate).

PS: Am primit si un cadou pe care mil doream de mult: aparat de facut paine. E abosolut minunat sa te trezesti cu miros de paine calda in casa.

Conferinta de Hash-eR

Thu, 26 Nov 2009 15:40:51 -0600

In perioada 1517 iunie 2009 am fost la Viena la a 7a Conferinta de HR a Grupului GfK. A fost o experienta grozava:

1) Lam cunoscut pe Alexander Libor, Global Head of Human Resources (un fel de sef al HasheRilor din tot grupul GfK). MARE om, mare caracter (vedeti poza).

2) Mam simtit ca un burete care absoarbe "knowledge" si "best practices".

3) Am descoperit cu mandrie ca fac parte dintro retea de profesionisti foarte prietenosi si deschisi. Asta a dat nastere unui cald sentiment de siguranta.

4) La 24 de ani am tinut prima mea prezentare internationala. Scriu cu bold pentru ca exact asa as vrea sa tin minte experienta. Am prezentat unui public international un proiect foarte fain dezvoltat de GfK Research Camp . Sa mentionez tonele de emotii acumulate in saptamana de dinaintea evenimentului, pe care leam eliminat prin miscari generoase de maini in timpul prezentarii? Mai bine nu. Mai bine va spun ca a fost un exercitiu fantastic, pe care sper sa am ocazia sa il repet.

Sa traiesti batrane!

Wed, 10 Jun 2009 11:29:12 -0500

Ieri, 9 iunie 2009, a fost o zi mare. Donald Duck a implinit venerabila varsta de 75 ani. La cat mai multe filme, ratoiule! Sau, ca sa fiu mai usor inteleasa: "Mac mac, mac mac, maaaaac!".

Ca sa vedeti coincidenta: in anul cand Donald a ajuns la rotundul 50, eu eram la rotundul 0 (zero). Asta trebuie sa insemne ceva... ;)

Si cum putem sarbatori mai bine, decat vizionand "nasterea" lui Donald, The Wise Little Hen:

PS: Verisoara mea nu a impartasit entuziasmul meu legat de aceasta zi. Va redau discutia:
Macanel (adica eu): "Azi e ziua lui Donald Duck. Face 75 de ani. Iti dai seama ce fain?!"
Falcutza (adica varamea): "Ce prostie..."

Falcutza, ai noroc ca te iubesc si ca am memorie selectiva, deci sar putea sa trec usor peste acest moment.

Masina merge incotro ti se indreapta ochii

Tue, 26 May 2009 17:18:40 -0500

Citesc Enzo sau arta de a pilota pe ploaie, de Garth Stein. Sunt la jumatatea cartii dar nu ma pot abtine sa nu o recomand de acum. Povestitorul este simpaticul catel Enzo, care da o lectie despre cat de simplu si profund poate fi privita viata.

O sa gasiti multe pe net despre cartea asta. Are si un filmulet de prezentare.

Eu va dau un citat care mia placut mult:

"Sa traiesti fiecare zi ca si cum iai furao mortii, asa miar placea sa traiesc. Sa simti bucuria vietii. Sa simti bucuria vietii, asa cum simtea Eve bucuria vietii. Sa te detasezi de povara, de angoasa, de spaima de care ne lovim cu totii zilnic. Sa spui sunt viu, sunt minunat, sunt. Sunt. Asta e ceva la care merita sa aspiri. Cand o sa fiu o persoana, asa o sami traiesc viata." (pag. 187)

Cupa de fotbal

Fri, 22 May 2009 09:01:39 -0500

De o luna a inceput Cupa de Fotbal "Iubeste Sportul" la care sau inscris si baietii din GfK.

Ca un bun HasheR ce sunt, am incercat sa fac galerie. Mia iesit la 3 din 4 meciuri. Sa dovedit ca baietii nostrii au castigat toate meciurile la care au avut sustinatorii aproape. Poate chiar e pe bune ca al 12lea (in cazul nostru al 6lea, ca se joaca pe un teren mic) jucator e galeria.

Aseara sa jucat unul din cele mai tensionate meciuri din campionat. Atat de tensionat incat baietii de pe banca de rezerva erau transpirati, iar galeria aproape muta (noroc ca putem sa batem din palme din cand in cand). Baietii de la Pronostic Sportiv au fost aproape la fel de buni jucatori ca ai nostrii. Cu toata tensiunea si toate barele nimerite, tot am castigat cu 21.

Va delectez cu putin folclor din tribune:
Pe ei, pe ei, pe ei, pe poarta lor!
Hai baietii!
GfK, lupta GfK!
Avem portar, avem portar, avem portar de National!
Hai Tere / P�rcă / Albi / Popa / Liub ...
Cristi vinon coa', saluta galeria!

:)) Cu dedicatie speciala pentru fratele meu, DJ Nelson

Tue, 19 May 2009 07:33:54 -0500

A black baby was given wings and the baby asked God : "Does this mean I am an angel now?" God laughed and he said : "Nah, nigga, u a bat!"

Sa invatam din ce au invatat altii

Mon, 04 May 2009 09:45:27 -0500

Am invatat ca... nimeni nu este perfect... Pina cind nu te indragostesti.

Am invatat ca... viata e dura... Dar eu si mai si!

Am invatat ca... sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi. Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.

Am invatat ca... atunci cind porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat ca... ar trebui mereu folosite vorbe bune... Pentru ca maine poate va trebui sa le retragi.

Am invatat ca... un suras e un mod economic pentru ati imbunatati aspectul.

Am invatat ca... nu pot sa aleg cum ma simt... Dar pot mereu sa fac cite ceva.

Am invatat ca... atunci cind fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn... sa lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat ca... toti vor sa traiasca in virful muntelui... Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ca... trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.

Am invatat ca... e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii: cand sunt cerute si cand de ele depinde viata cuiva.

PS: invataturi transmise din Outlook in Outlook

O saptamana plina de poezie

Fri, 27 Mar 2009 10:41:08 -0500

Aerobic

Primavara, primavara,
Maine facem sport in sala.
Jos, la Monitorizare,
Miscam muschii pe covoare!

La multi ani Carmen! (colega de birou)

Foaie verde si o floare
Chiar deafara ploua tare
Azi e zi de sarbatoare.

Multi colegi azi se aduna
La multi ani ca sa iti spuna!
Sanatate, bucurie
Casa ne place sa fie!

Si Bulina o iubim
Deci, tot la fel ii dorim!

Hai pe role

Primavara, primavara,
Sambata e soare afara.
Neadunam cu mic, cu mare,
Pe rotile la plimbare!

Pe la 12 si jumate,
De miscare avem parte
Herastraul il testam,
Mai activ sa ne distram.

De la intrarea cu statui
Continuam in stil haihui.

Rataciti sau rasturnati,
Pe Ancuta o sunati
Numarul dacal aflati :P

:)) d'ale Hash eR-ului

Mon, 16 Mar 2009 13:20:58 -0500

Managerul de resurse umane are in fata un teanc de CVuri. Ia jumatate si le arunca la cos, spunand:

"Nu vreau oameni fara noroc in firma!"

Nume de localitati traduse

Tue, 17 Feb 2009 09:35:15 -0600

Afumaţi Neversober
Urlaţi Gimme Some Noise
Constanţa The Steadiness
Slobozia A Very Wrong Local Tradition
Călăraşi Sillydressed Folks on Horses
Piteşti Youdohide
Oneşti The Sincere
Huşi Shoo
Buhuşi Boo
SatuMare The Rather Roomy Rural Community
Slatina Slut Tina
T�rgu Frumos The Aesthetically Pleasing Bazaar
Buzău Really Fat Lip
Năvodari Networkers
Dor Mărunt Miniature Melancholy
Voluntari Town of Unpaid Assistants

PS: transmis din Outlook in Outlook ;)

Din categoria REFULARE

Mon, 16 Feb 2009 15:54:19 -0600

Ma enerveaza! pardon, vroiam sa spun: MA ENERVEAZA! foarte tare oamenii vesnic nemultumiti care darama orice idee si nu vin cu nimic in loc. Acesti oameni vor ca lucrurile sa se intample, fara ca ei sa faca ceva, dar oricum sar intampla nu le place.

WTF?

Stiu, e mult mai usor sa darami decat sa contruiesti, dar sa te astepti ca cel de langa tine sa constuiasca la nesfarist din caramizile proaspat rezultate din daramaturi este un gest nu doar nonproductiv, dar si foarte egoist. E pur de egoist!

Pofta de teatru

Fri, 30 Jan 2009 17:04:10 -0600

Mi sa facut pofta de teatru. Si ce fac eu cand am o pofta? O satisfac. Vorbeam cu o prietena zilele trecute ca pofta este un stil de viata. Mias dori sa imi traiesc viata in baza poftelor. Societatea imi impune niste limite, dar cel putin la mancare si iubire nu are ce sa imi faca. HA!

Am fost in ultimele 2 saptamani la 3 piese de teatru.

1. Oglinda Teatrul Masca
Te trimite la meditatii asupra sinelui, momente care iti schimba viata si idealuri. Dintre cele 3, cea mai inspaimantatoare vizual. Credeam ca nu o sa mai imi placa albul, dar pana la sfarsit mam linistit. O piesa care poate zgudui o persoana care inca se mai cauta in propriul corp si in al altuia.

2. Buzunarul cu paine Teatrul Metropolis

Te face sa te gandesti la eficienta, dorinta de a ajuta, egoism si Dumnezeu. Oana Pellea este atat de expresiva incat nu trebuie decat sa se uite 5 secunde in ochii mei si ma topit. Daca vrea ea :)

3. Jocul dea adevarul Teatrul Metropolis
Un spectacol absolut minunat. Amuzant si emotionant, comedie si drama. Are de toate. Sunt dezbatute viata in cuplu, iubirea, fidelitatea, vinovatia, pedeapsa si iertarea.

Toate cele trei piese sunt bazate pe emotii. Te fac la psihic rau de tot (cum ar spune proaspatul tatic, Dragoshelu'). Miau placut.

:)) cu tâlc

Mon, 26 Jan 2009 11:49:59 -0600

Un barbat si sotia lui aveau probleme acasa si siau aplicat tratamentul tacerii. La un moment dat, barbatul sia dat seama ca in ziua urmatoare avea nevoie ca sotia sa sal trezeasca la ora 5:00 pentru un zbor de afaceri. Nedorind sa fie primul care sa rupa tacerea (si sa piarda), a scris pe o bucata de hartie "Te rog sa ma trezesti la ora 5:00" si a lasat biletul unde stia ca sotia sa o sal gaseasca.

In dimineata urmatoare, barbatul se trezeste si descopera ca este ora 9.00 si ca a pierdut avionul. Furios, tocmai se pregatea sa se certe cu sotia lui ca nu la trezit, cand a observat un biletel langa pat: "Este ora 5:00.Trezestete!".

An nou

Tue, 06 Jan 2009 12:33:50 -0600

Gata si 2008. Pfiuu... ce mai an a fost... plin si energic. Multe lucruri faine sau intamplat. Lam lasat in spate cu un Revelion pe masura in Apuseni.

Sediul central: Ariesei, pensiunea Bianca.

Elemente cheie: baie termala (Felix), Pestera Ursilor, Groapa Ruginoasa (chiar acoperita cu zapada are un farmec aparte), peisaje super faine, zapada, frig, oameni calzi, mancarica (gazda Cristina rulez :P), bauturica, narghilea, saniuta, tarnib, rentz, popa prostu' pe mima, psiholog.

Pentru 2009 imi doresc sanatate si energie (mie si celor din jur). Sper sa:

fiu mai stapana pe pozitia mea de HR;
invat sa conduc mai bine;
sar cu parasuta inainte sa implinesc un sfert de secol;
vizitez inca 2 tari;
nu incetez sa ma joc ;) .

PS: vedeti si perspectiva Ramonei. La partea cu destrabalatul... recunosc. La partea cu iubitul frumos nu stiu ce sa zic... am impartit camera, dar nam vazut/auzit nimic :P

GfK o face lata din nou

Tue, 06 Jan 2009 12:14:36 -0600

Da, doamenlor si domnilor, GfK se pricepe! Sa intamplat si petrecerea de Craciun 2008. Din nou de nota 10+.

Observati detalii importante in invitatia compusa inspirat de principalul organizator:

Cad�ne si piraţi,
Prinţese şi �mparaţi
Sunteţi cu toţii invitaţi,
�n "Club Bamboo" aşteptaţi.

La margine de cetate,
�ncep�nd cu ora şapte
Este mare BAL MASCAT
De Moş Crăciun organizat.

Vezi tu... Moşui pişicher,
Te cheamă făr' de partener
Ca să r�zi, să te distrezi,
Toată noaptea să dansezi!

Si asa a fost.

PS: se pare ca si Monicai ia placut la Bal.

In cautarea fericirii

Tue, 09 Dec 2008 08:59:27 -0600

Dragii mei,

Daca pana la varsta asta nu ati vazut The Pursuit of Happyness, nu va panicati. Respirati adanc, deschideti orice program de piratat filme... pardon, adica mergeti la un centru de inchiriere/cumparare DVDuri si remediati eroarea.

Nu cred ca e un moment mai bun decat inainte de Craciun pentru filmul acesta cel putin minunat.

Ganduri de iarna

Tue, 02 Dec 2008 10:40:38 -0600

Pana anul asta mi se parea fortzare (cuvant preluat de la un bun coleg de camin, Iulian Munteanu) ca luminile si aranjamentele de Craciun sunt expuse de la sfarsitul lui noiembrie. Ei bine, azi, 1 decembrie, chiar am simtit ca sunt foarte aproape de Craciun. Am simtit cu tot tacamul: dor de parinti, entuziasmul gasirii cadoului perfect, idei pentru decorarea casei si nevoie de caldura (in dublu sens).

De cateva saptamani miroase a iarna. O gura de aer de iarna iti umple instant plamanii de iti vine sa nu mai expiri... faina senzatie. De cateva zile a aparut si ceata in poveste. Cu ceata e si mai si... misterul degajat, senzatia ca nu ai descoperit teritorul din fata ta, frica si entuziasmul unei aventuri...

Elementele si fenomenele meteorologice au un mare efect asupra mea (cel putin): soarele energizeana, norii negrii agita, ploaia pleosteste, ninsoarea linisteste si ceata... ei bine ceata faciliteaza indragostirea. E super tare ceata asta!

Prieteni de tot felul ;)

Wed, 22 Oct 2008 12:05:20 -0500

PRIETENII FALSI: Niciodata nuti cer de mancare.
PRIETENII ADEVARATI: Din cauza lor nu mai ai mancare.

PRIETENII FALSI: Se adreseaza parintilor tai cu Dl/Dna.
PRIETENII ADEVARATI: Se adreseaza parintilor tai cu TATA/MAMA.

PRIETENII FALSI: Te vor scoate din inchisoare siti vor spune cu ceai gresit.
PRIETENII ADEVARATI: Se vor aseza langa tine spunand "Firash ... ceam belito ... da a fost marfa :D!"

PRIETENII FALSI: Nu teau vazut niciodata plangand.
PRIETENII ADEVARATI: Plang alaturi de tine.

PRIETENII FALSI: Iti imprumuta chestii pentru cateva zile ca mai apoi sa ti le dea inapoi.
PRIETENII ADEVARATI: Iti tin lucrurile atat de mult incat uita ca erau ale tale.

PRIETENII FALSI: Cunosc cateva lucruri despre tine.
PRIETENII ADEVARATI: Ar putea sa scrie o carte despre tine numai cu citatele tale.

PRIETENII FALSI: Te vor lasa in urma daca asa a facut si restu lumii.
PRIETENII ADEVARATI: Vor lua tot restul lumii la capace pentru ca tea lasat in urma.

PRIETENII FALSI: Vor la usa de la intrare.
PRIETENII ADEVARATI: Intra direc in si spun "Am ajuns acasa!"

PRIETENII FALSI: Sunt pentru o perioda.
PRIETENII ADEVARATI: Sunt pe viata.

PRIETENII FALSI: Iti vor lua bautura de la nas cand vor crede ca ai baut destul.
PRIETENII ADEVARATI: Se vor uita la tine cum te impiedici peste si vor spune "Terminati bey paharu de baut, stii ca nu inrosim alcoolu'."

PS: acest text nu imi apartine, este primit mostenire din Outlook in Outlook :)

Provocare tehnica

Sun, 05 Oct 2008 10:53:05 -0500

Datele problemei:
una bucata laptop Pakard Bell EasyNote (mic si frumos) cu mufa de iesire pentru monitor (VGA);
una bucata televizor Panasonic VIERA (minunat cadou de la prieteni) cu o mufa SVideo si o mufa RGB.

Intrebare:
De unde cumpar cablu + transformator care sa imi permita sa conectez video laptopul cu televizorul?

Alte mentiuni:
Baietii de la Media Galaxy nu au auzit sa existe un sistem care sa permita o asemena legatura.

Premiu:
Cine ma sfatuieste util are sanse mari sa vada un film la mine acasa ;)

Inspirat din HR

Wed, 01 Oct 2008 12:16:36 -0500

Singura data cand lam vazut fatainfata (dar la o distanta considerabila) pe marinelul Basescu a spus o vorba care ma urmarit o perioada: "Cel mai periculos lider este liderul vampir, care suge energia organizatiei" (citat aproximativ cu ajutorul Oanei). Cred ca se refera la oamenii care nu au capacitatea de a anima o echipa, ci din contra. Foarte adevarat, zic.

De cand activez in resurse umane am inceput sa observ mai multe tipuri de vampiri. Unul dintre ele e reprezentat de oamenii cu care intru in contact in procesul de recrutare. Pasii sunt cam asa:
1. vad CVuri: ma distrez (detaliez mai tarziu partea asta) / raman socata / selectez ce pare potrivit;
2. programez inerviuri;
3. aici e rascrucea: 3.1. intervievez SAU 3.2. imi vad de alte treburi.

Ei, poate pentru ca sunt la inceput, dar punctul 3.2. ma seaca de energie. Cum se poate domn'le sa confirmi o intalnire si sa nu ai bunul simt sa anunti ca nu mai ajungi?! Sau macar sa raspunzi la telefon si sa oferi o minima explicatie?

Cred ca oamenii se tem sa spuna nu. Aparent e foarte complicat sa spui: "Nu mai sunt interesat de postul asta!". As mai intelege reactia asta fata de persoanele apropiate nevoia de nu dezamagi. Dar sa fim seriosi, aceasta nevoie nu are ce sa caute la angajare, fata de un om pe care sunt sanse foarte mari ca nu o sa il mai vezi.

Oamenii care nu spun "nu" denota o lipsa de respect pentru sine. Oare se pot face cursuri pentru chestia asta? Din pacate, as putea sa le recomand multor oameni...

Bunelu'... in negru...

Fri, 25 Jul 2008 15:45:42 -0500

Motto (cum bine a zis o colega de birou): Oricum murim!

Evenimente mai putin fericite din viata mea mau facut sa ma gandesc un pic la moarte si la ritualurile pe care le atasam acestui eveniment. Nu ne prea gandim la moarte, oricat ar fi de natural. Cand cineva drag dispare din viata ta de multe ori te ia pe nepregatite. Astfel, cei mai multi oameni se vad in situatia in care nu stiu cum sa recationeze cand cuiva drag i se opreste inima.

Dar nu disperati, suntem atat de inteligenti, incat neam gasit solutie si pentru asta. Se numeste terapie ocupationala. Am dezvoltat multe ritualuri care "trebuie" urmate cu strictete. Sunt ritualuri care implica atentia la detalii, organizare, project management. Nu stiu daca exista materiale despre cum se organizeaza o inmormantoare dar cred ca aceasta metoda siar pierde din eficienta daca ar exista. Necunoscutul este un element care contribuie considerabil la vindecarea de "nu stiu cum sa reactionez".

Fiecare stie franturi din reguli, fiecare zice cate ceva si project managerul (a se citi organizatorul de inmormantare, pomana, de multe ori persoana foarte apropiata cu decedatulul) se concentreaza pe aceste detalii organizatorice, filtreaza si decide. Asftel se creaza un sentiment de utilitate fac ceva de bine pentru decedat. Altfel nu prea avem ce sa mai facem, iar sentimentul de neputinta si inutilitate e greu de suportat de unii oameni.

Diaries of a dog and a cat ... :))

Thu, 26 Jun 2008 13:30:58 -0500

DOG DIARY

7:00 AM Outside! My favorite thing!
8:00 AM Dog food! My favorite thing!
9:30 AM A car ride! My favorite thing!
9:40 AM A walk in the park! My favorite thing!
10:30 AM Got rubbed and petted! My favorite thing!
12:00 PM Lunch! My favorite thing!
1:00 PM Played in the yard! My favorite thing!
2:00 PM Looked out the window and barked! My favorite thing!
3:00 PM Wagged my tail! My favorite thing!
4:00 PM Chased a bird out of the tree! My favorite thing!
5:00 PM Milk bones! My favorite thing!
6:00 PM Watched my people eat! My favorite thing!
6:20 PM Table scraps! My favorite thing!

7:00 PM Got to play ball! My favorite thing!

8:00 PM Wow! Watched TV with the people! My favorite thing!
11:00 PM Sleeping on the bed! My favorite thing!

CAT DIARY (with special dedication to my highschool English teacher)
Day 983 of my captivity. My captors continue to taunt me with bizarre little dangling objects. They dine lavishly on fresh meat, while the other inmates and I are fed hash or some sort of dry nuggets. Although I make my contempt for the rations perfectly clear, I nevertheless must eat something in order to keep up my strength. The only thing that keeps me going is my dream of escape. In an attempt to disgust them, I once again vomit on the carpet.

Today I decapitated a mouse and dropped its headless body at their feet. I had hoped this would strike fear into their hearts, since it clearly demonstrates what I am capable of. However, they merely made condescending comments about what a 'good little hunter' I am. [Offspring of unwed parents]!

There was some sort of assembly of their accomplices tonight. I was placed in solitary confinement for the duration of the event. However, I could hear the noises and smell the food. I overheard that my confinement was due to the power of 'allergies'. I must learn what this means, and how to use it to my advantage.

Today I was almost successful in an attempt to assassinate one of my tormentors by weaving around his feet as he was walking. I must try this again tomorrow but at the top of the stairs. I am convinced that the other prisoners here are flunkies and snitches.

The dog continues to receive special privileges. He is regularly released and seems to be more than willing to return. He is obviously retarded.

Banc sau profunzime extrasa din realitate?

Wed, 18 Jun 2008 09:19:00 -0500

Exista unele femei care in loc sai faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc (vezi vaduva neagra), se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele".

Sufar...

Wed, 28 May 2008 10:56:15 -0500

De dimineata am auzit la Radio Guerrilla o mare vorba: Sufar de hiperoptimism. Ma pus pe ganduri. Am zile in care si eu sufar de aceasta "boala". In mod ironic, aceasta suferinta are si efecte negative.

Spre exemplu:

oamenii carora vrei sa le ridici moralul aratand partea buna a lucrurilor pot crede ca de fapt nu le intelegi starea mai putin buna in care se regasesc;

risti sa fi considerat superficial, naiv.

Inca ma mai gandesc...

Azi in Timisoara...

Tue, 13 May 2008 08:32:08 -0500

... maine mai vedem :)
Sunt la a doua vizita in Timisoara in ultima luna. La prima "vizionare" am retinut mult verde (parcuri, copaci, miros de iarba proapsat taiata), porumbei si alune glazurate.

De data asta am descoperit liniste si istorie. Istoria prin cladirile foarte vechi, unele restaurate, dar pe care se cunoaste un stil aparte, sofisticat. Multe cladiri arata ca niste castele mai mici si sunt inca folosite ca locuinte. Va dati seama cate printese sunt pe aici? Daca te uiti la oameni din perspectiva asta, nu te mai mira stilul dichisit al domnisoarelor.

Linistea am observato pe seara, aproape de centrul orasului am prins momente de liniste totala: masini zero, voci zero, furnale zero. Oras pensiune, cum ia spus un localnic.

Tot liniste am descoperit si intro biserica catolica, dar de data asta sufleteasca: dupa apusul soarelui oamenii ascultau muzica clasica intrun calm spiritual deloc apasator. Obiceiurile religioase catolice mi se par mult mai apropiate de stilul urban de viata decat cele ortodoxe. Dar detaliez alta data subiectul religie.

Adrenalina in Apuseni

Fri, 16 May 2008 19:17:26 -0500

Anul asta am fost in Apuseni pentru a sarbatori cum se cuvine ziua internationala a muncii (1 mai). Am fost fascinata de diversele tipuri de muschi din acele paduri. A fost un concediu fain si adrenalitic. Va povestesc doar o intamplare, extrasa aleatoriu.

2 mai, traseu pana la izbucul Galbenei, cu trecere pe la casacade. O buna parte din traseu se desfasoara pe stancile de pe marginea raului. In unele zone aveai unde sa pui si picioarele, in altele te bazezi mai mult pe mainile bine ancorate de cablurile metalice prinse de stanci. Mentionez ca ploua, deci stancile erau si ude.

Am pornit foarte increzatoare: "Sunt crescuta la munte si urcata in copaci, cat de greu poate sa fie?".
Pe la mijlocul traseului imi ziceam: "Hai ca poti, trebuie sa inaintezi, doar nu vrei sa te intorci pe unde ai venit!".
Cu 20 de metri inainte de finalul celei mai dificile zone (perete ud, cu burta, pe care nu aveai cum sa iti sustii picioarele, baza era exclusiv in maini) miam zis: "Ma opresc putin sa imi odihnesc mainile.". Dupa 10 secunde imi dau seama ca imi tremura picioarele ca in trenuletul de la DisneyLand. Corpul meu era usor panicat. Respir putin, caut cu picioarele loc de sustinere... nimic. Imi fac putin curaj si incercand sa mai inaintez alunec si raman atarnata de cablu doar cu palmele.

Prietenul meu (care sa dovedit foarte curajos) era cu 3 metri mai in fata si in timp ce eu vedeam doar zidul imi spune: "Stai acolo" si am stat, apoi "Sari" si miam dat drumul. El se aruncase in apa pentru a diminua riscul de a ma lovi de pietre si de a fi luata de apa.

Dupa faza asta am mers 3 ore uzi prin padure. Uimitor este ca nu am racit, iar singurele urmari fizice au fost cateva pete vinete pe picioare, dar fara durere presupun ca apa rece a ajutat :)

Si ce daca e Pastele?...

Fri, 25 Apr 2008 15:41:52 -0500

...Nu il simt decat ca pe un concediu. Cu cat am mai adaugat o floare in buchetul vietii (a se citi ani :P) am simtit din ce in ce mai putin sarbatorile pe care le asteptatm cu mai mare bucurie cand eram copil. Poate si pentru ca eram in oras mic, aveam anumite tabieturi pe care le respectam (post, curatenie de primavara, vopsit oua, gatit mancaruri specifice).

Acum doar ma enerveaza oamenii care imi ureaza "Paste fericit alaturi de familie!"... asa ca eu va doresc "Sa aveti cele mai tari oua!"

Toata viata mea in renovare

Tue, 22 Apr 2008 09:19:57 -0500

Liceu cladirea veche necesita reorganizare > santier langa sala de clasa.

Acasa (la Comarnic) casa veche + mama activa cu idei multe > renovare pe tot parcursul locuirii.

Birou zona Pipera cu potential urias de business + extindere urbana > santier de la metrou pana la cladirea de birouri + santier in cladire (fiind mai veche nu se potriveste ca stil cu ceea ce urmeaza sa se ridice in jur).

Acasa (Bucuresti) garsnoiera fara mobila > cumparat, asamblat si aranjat diverse piese de lemn, metal si plastic.

Metrou (vezi Universitate in perioada asta)...

Drumuri / strazi (de peste tot)... si nu mai zic nimic la capitolul asta.

Unii oameni sunt urati pe interior ... cateodata

Tue, 22 Apr 2008 09:10:43 -0500

Imi place foarte mult munca de cercetator pe care o fac. Abordarea calitativa a diverselor probleme imi permite largirea ariei de cunoastere si ma impiedica sa ma plictisesc. Da, principalul beneficiu perceput al jobului de Qualitative Researcher este incidenta scazuta a plictiselii. Cu acest beneficiu vine si riscul de a experimenta lucruri mai putin placute. Cum altfel am ptea sa ne ferim de plictiseala, daca nu experimentand atat pozitiv, cat si negativ? Fara un sistem de referinta esti in imposibiltiatea de a face o judecata comparativa.

Azi e una din zilele care ma ajuta sa imi dau seama cat de reusite sunt celelalte (si nici nu am trecut de pranz). Mam trezit optimista, cu gandul la interviul matinal pe care abia il asteptam. Respondentul: persoana importanta, femeie cu putere. De la inceput mia taiat macaroana aruncandumi in fata un teanc de foi: "Nu iti permit sa inregistrezi, ia si noteaza". OK, respir si zambesc: "Cum va e dvs. mai confortabil". Am continuat pe stilul: "Asta nu pot sa iti spun. Mai ai si alte intrebari?" Un asa grad de agresivitate tacita mai rar am observat in media mea experienta cu oamenii.

Parea urata pe interior. Asta mia fost gandul cand am iesit de acolo. Acum, dupa cateva ore, sper ca poate nu am atins eu coarda care trebuia si ca de fapt doamna poate fi draguta cu alti oameni.

Un profesor pe bune

Wed, 26 Mar 2008 09:43:32 -0500

Cateodata avem nevoie de un model. Respect Randy Pausch!

Are 76 minute, dar merita.

Zile rarisime

Sat, 01 Mar 2008 00:29:28 -0600

Mi se mai intampla in ultima vreme ca in momentul in care adorm sa fac o recenzie a zilei pe care am traito. Incerc sa imi gasesc cate un lucru aducator de bucurie pentru a adormi cu zambetul in coltul gurii.

Pe 29 februarie 2008 (o zi rarisima si la propriu) am adormit si cu o lacrima in coltul ochiului. Nu va speriati, e de bine :) A fost o zi atat de frumoasa ca la orice moment ma intorc cu gandul imi vine sa zambesc.

Listez cateva din ele (nu toate, ca sa nu lesinati de atata fain):
mam trezit langa Roxi buna mea prietena de cand ma stiu;
am fost intampinata foarte elegant de colegii de sex masculin (frumosi la costum, pregatiti cu flori, martisor si galantisme);
am moderat un grup (asta intra la munca plina de satisfactie, ca sa nu credem ca zilele minunate sunt doar in vacanta);
am auzit voci pe care nu le auzisem de multa vreme;
am vazut ochi plini de dor;
am primit flori cand nu ma asteptam;

...si toate astea zambind...

Sunt sigura ca se intampla mult mai des decat putem noi sa acceptam. Trebuie doar sa ne dam voie sa vedem micile surse de bucurie ale vietii.

Cosmin Alexandru "Strategy and Leadership"

Thu, 31 Jan 2008 21:34:49 -0600

In general consider ca avem de invatat cate ceva de la fiecare om. Intelept e cel ce reuseste. Avem langa noi oameni care servesc drept exemplu (pozitiv sau negativ) si oameni care au darul povestirii in stil pedagogic.

Cosmin Alexandru (fostul director al Institutului de cercetare de piata GfK Romania) mi se pare ca intra in ambele categorii. El este genul de trainer cu credibiltiate pentru ca poate dovedi prin reusitele proprii ca ceea ce te invata chiar functioneaza.

Va invit pe siteul Erudio sa il urmariti "in actiune". Pe mine ma face sa ma gandesc bine la ce vreau de la viata si cum o sa obtin acest lucru.

La cererea publicului - AG se intoarce

Sun, 27 Jan 2008 11:45:33 -0600

Am fost la concert A.G. Weinberger la Teatrul Metropolis. Si de aceasta data mia placut. A placut si altor oameni care au fost cu mine (vezi parerea Oanei).

Melodiile curgeau cand pe suflet, cand pe trup. Proiectiile cu fetele din Las Vegas (cum le spunea AG) au potentat trairea fizica. Au fost unele momente cand ar fi putut sa se opreasca din dans: unele melodii doar se asculta. E cam ciudat cand cineva canta de inima albastra si pe fundal o tipa cu sanii goi se zbenguie, fara sa asculte nici macar ritmul, ce sa mai zic de versuri. In afara de aceasta mica obiectie, pana la urma spectacolul Interzis FM a fost chiar o exprimare a expresiei "Blues este sex!".

Sala a avut un important aport: de la intrarea in teatru te simti ca si cum ai pasit intro alta lume. Mozaicul rosu = poveste incitanta. Sala micuta (aprox 140 locuri) = intimitate. Distanta mica pana la scena = apropiere de trairea exprimata prin muzica.

Daca se tin de cuvant o sa avem parte de experiente similare in fiecare a 3a luni din luna.

Pomi visatori

Sat, 12 Jan 2008 09:35:23 -0600

Bucurestiul este foarte frumos, acum, chiar in momentul acesta. Unul din motivele care ma fac sa spun acest lucru este vremea. Cei care sunteti prin zona: vati uitat la copaci in ultimele 3 zile? Au chiciura pe ei, cum au de altfel si gardurile, cablurile si captele oamenilor de pe patinoar. Si cu cat e ceata mai densa, cu atat copacii sunt mai plini de cristale albe. Iar cum ceata este un fel de nor venit in vizita la nivelul solului, putem spune ca pomii sunt plini de nori. Cand te uiti la ei par incremeniti, dar din cauza acestei umpleri cu nori imi dau senzatia ca pe dinauntrul lor se petrec niste vise atat de frumoase incat nici nu ni le putem imagina.

Vara imi e drag sa imbratisez copaci, mai ales cand mi se face dor de casa. Acum, pe timp de iarna, simt un respect mai mare pentru ei si imi vine doar sa ii privesc admirativ, sa nu intrerup visarea meditativa.

Din categoria CINE MI TE-A SCOS IN CALE?

Wed, 09 Jan 2008 10:56:22 -0600

Mi sa pus pata. Destul de tare. Si petele de pe haine le mai scoti cu detergent, dar petele care mi se pun mie au o singura rezolvare: cumparare / achizitionare / insusire / primire cadou ;) !

Cum imi dau seama? Sa zicem ca vreau sa imi cumpar un laptop. Imi stabilesc un pret maxim aproximativ, ma gandesc la niste caracteristici musai si ma uit pe net la diferite modele. Asta am si facut si sa intamplat sa imi iasa in cale notebookul Packard Bell Easynote BG46.

Nu am incheiat procesul de cautare, dar la orice alt laptop ma uit il compar cu el. Puteti sa imi spuneti ca sunt superficiala, dar ziceti si voi ca nu e frumos!

Nota 10+ pentru frufru fresh pasta to go

Sun, 27 Jan 2008 10:31:13 -0600

Am comandat azi mancare de la frufru. Recunosc, principalul motiv pentru care am facut comanda la ei a fost siteul super simpatic (care intamplator are aceleasi culori cu al meu ;) ).

Am fost impresionata poztiv de:

Amabilitatea pesoanei care mia luat comanda telefonica;
Tipul super simpatic care a livrat mancarea;
Promptitudinea (au spus ca mancarea ajunge la 12:30 si la 12:29 era la receptie);
Furculitele si servetelele frumos colorate (verzi);
Punguta de morcovi proaspeti care a venit ca bonus pentru fiecare portie;
Mancarea calda si foarte gustoasa.

Sper ca nu a fost doar una din zilele lor bune si ca o vor tine tot asa. Au sanse mari sa invete bine drumul pana la birou la mine ;)

Din puturile gandirii

Tue, 08 Jan 2008 09:26:45 -0600

Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

Patinaj

Sun, 06 Jan 2008 20:52:49 -0600

Miam luat patine pentru gheata, ca sa nu fiu sedentara iarna si sa nu mor de dorul rolelor. Cred ca poza spune destul de bine ca imi place sa patinez si ca imi sta si bine facand asta (modestia o lasam pentru alta data :P).

Nu tot ce calaresti tine de cald ;)

Sat, 05 Jan 2008 22:36:17 -0600

Am petrecut concediul de revelion la Baile 1 Mai, la Pensiunea Selina.

In afara de baile termale, masaj, jocul de carti si multa mancare, am mers si la calarit... cai. A fost foarte interesant. Fiind a doua experienta a mea cu acest animal, nu mia fost frica, dar nici nu am avut curaj sa incerc mai mult decat un trap usor. Senzatia de libertate si putere e destul de evidenta pe cal, chiar daca sunt inca in faza in care calul avea controlul asupra mea, nu invers.

Partile mai putin agreabile sunt mirosul si temperatura. Ma asteptam, avand in vedere gerul taios, sa nu avem parte de cine stie de miros pregnant pe haine. Cand colo... surpriza: pentru ca e frig, caii sunt spalati mai rar. In prima faza nu mi sa parut ca ar fi o problema, dar dupa cateva ore de la terminarea lectiei de calarie, cand am pus haina pe mine miam dat seama ca e crunta situatia.

Am fost nevoita sa evit in restul sederii acolo folosirea anumitor articole vestiemntare precum: geaca, bocanci si pantaloni de ski. Nimic important pentru o vacanta in plina iarna.

Zambiti va rog :)

Sun, 30 Dec 2007 23:50:44 -0600

De curand miam dat seama cat de mult face un zambet auzit. Da, da, nu am scris gresit, asta vroiam sa spun: zambet auzit. Mia placut foarte mult cand o colega mia spus ca am zambet in privire, dar cel din glas mi se pare si mai si.

Unele zabete se "vad" (fara folosirea tehnologiei 3G) prin telefon sau prin usa inchisa. Nu imi dau seama daca doar tonalitatea sau si cuvintele spuse ne dau de gol, dar mie clar ca in momentul in care vorbim la telefon nu suntem doar ascultati, de cele mai multe ori suntem simtiti.

Cred ca in felul acesta se prinde mama (care lucreaza in Italia) cand am zile minunate sau melancolice. Asa ca va invit pe toti sa zambiti cand raspundeti la telefon, pentru ca, vreti nu vreti, persoana de la celalalt capat (mai ales daca sunt eu :D ) simte.

Tehnici proiective - asocieri animale

Fri, 28 Dec 2007 14:19:21 -0600

In jobul meu de cercetaror folosesc foarte des tehnici proiective care au rolul de a extrage informaii din mintea oamenilor, informatii care sunt mai greu de exprimat direct. Un joc proiectiv care mie imi place in mod desosebit este asocierea cu animale. Principiul este destul de simplu: daca ar fi sa ne imaginam ca persoana / marca X se transforma intrun animal, ce animal ar fi?

Acum cateva minute, nu am eu stare si il intreb pe Chris: Eu daca as fi un animal, ce animal as fi? Va rog sa va luati cateva secunde si sa incercati sa raspundeti la aceasta intrebare, de dragul comparatiei (daca vreti si sa imi spuneti mar bucura tare mult).

Revenind la Chris, imi raspunde (cu o oarecare frica in glas): Un purice mic, negru, galagios, caruia ii e foame tot timpul, care musca si suge sangele si te face sa te lovesti singur cand incerci sa scapi de el / sa il omori.

Destul de similar cu cel din desene animate.

Am un moment de usoara confuzie in interpretarea acestei asocieri...

Syberia

Fri, 28 Dec 2007 13:42:36 -0600

Singurul joc pe calculator care ma prins in mrejele sale si pe care lam terminat este Syberia (I si II). Asta sa intamplat acum cativa ani (cred ca 5), cand miam cumparat calculator. Punctele forte care mau atras la acest joc sunt lipsa violentei, necesitatea folosirii creierului pentru rezolvarea misterelor si grafica foarte interesanta.

De curand am descoperit un alt joc similar, creat de acelasi creier (Benoit Sokal), Sinking Island. Nu cred ca are sanse sa ma prinda la fel pentru ca personajul principal e un tip si e mai greu sa ma regasesc. Va spun dupa ce ma mai joc putin :)

Colindul si tehnologia

Wed, 26 Dec 2007 20:59:44 -0600

A fost odata (acum 9 ani) ca niciodata, ca daca nar fi fost nu sar fi povestit, un grup de liceeni care vroiau sa colinde profesorii in Ajunul Craciunului. Nu lea trebuit mult ca sa treaca de la idee la fapt. Si de atunci in fiecare an fac acelasi traseu (+/ cateva case), ureaza an mai bun si servesc din bucatele pregatite special pentru colindatori de catre gazdele primitoare.

Dupa cum vati prins deja, eu fac parte din acest grup. Colindatul a intrat in traditie pentru mine. Sarbatoarea parca e ciobita daca nu merg cu colindul macar la o casa. In primii ani aveam 3 tipuri de colindat:
1. pe la profesori cu gasca mare, chitaristi, vocalisti si consumatori de prajituri :)
2. pe la case instarite / de Bucuresteni prin Comarnic si Breaza in grup restrans, doar chitaristii. Recunosc, partea asta era pentru bani. Ne simteam bine sa intram prin vile magnifice, sa vedem diverse tipuri de oamneii (unii mai dubiosi ca altii) si sa vedem in ochii lor ca sunt de fapt tot oameni care apreciaza lucruri simple precum o colinda calda.
3. pe la parintii nostrii si la profesorul de chitara (Florin Birsan) sa nu uitam ca datorita lor am ajuns asa mandrii colindatori.

Intre timp am ramas doar cu colindatul pentru suflet. Chiar daca in fiecare seara aveam alt grup tinta, elementele pline de farmec sunt aceleasi: La poarta strigat in cor PRIMTI COLINDATORII! In casa dat haine goase jos, dezvelit si acordat chitari in timp ce mai povestim ce sa intamplat in ultimul an. Cantatul colindelor (intre 3 si 10, in functie de atmosfera din casa) cu pauza de prajituri si bautura (preferata mea pentru aceasta ocazie fiind tuica fiarta cu piper si mult zahar).

Mai nou, de cand am termiant facultatea, tehnologia sa infiltrat si aici. Pe la casele mai indepartate mergem cu masina. In unele situatii nu mai strigam la poarta, ci sunam pe mobil si pe un ton calm anuntam ca am venit sa colindam. Acordatul chitarilor este asistat de mici aparate care eficientizeaza procesul.

Daca o tinem tot in ritmul asta tare mie teama ca in viitor o sa ne inregistram, punem pe YouTube si trimitem link catre toate casele care vor fi, evident, online. Ma bazez totusi pe generatia care inca mai considera abordarea facetoface ca avand un impact de neinlocuit.

Pana una alta va urez tuturor Saveti multe seri frumoase, ca seara de asta seara si ca ziua de maine! La Anu' si La Multi Ani!

Blues este sex - AG Weinberger

Sun, 23 Dec 2007 13:18:14 -0600

Acum ceva vreme (mai exact pe 18 noiembrie 2007) am fost la concert Aura Urziceanu si AG Weinberger. Chiar daca am fost singura (Chris avea varsat de vant si era blocat la vatra, iar alti doritori nu am gasit pierderea lor/voastra :P ) mam simtit super bine. Un spectacol de suflet, organizat de oameni profesionisti.

Introducerea in atmosfera a fost facut de niste gimnasti care au zburat legati de inele si funde: impresionant.

Apoi a venit pe scena EL: piele neagra mulata, palarie mistificatoare, apasatoare si... prelungirea lui chitara. Mia placut foarte mult ca era dependent de public. A cantat nu numai pe sufletul lui, dar si in functie de ce a simtit de la noi. Asa ca, orice ati asculta dupa ce ma cititi ( :P ) nu o sa fie la fel de fain ca experienta "in direct".

De retinut de la AG: Blues este sex! (a se citi cu accent american), o definitie cum nu se poate mai potrivita.

PS: AG a intrat in blogosfera, in caz ca vreti sa pastrati legatura cu el direct

Improvizatie de flamenco

Thu, 20 Dec 2007 20:08:50 -0600

Unele lucruri nu rezoneaza cu mine. Asta ca sa ne fie clar de la inceput. Am fost in seara asta la un spectacol Joaquin Cortes, la Sala Palatului. A fost... interesant. Ma bucur ca lam vazut pentru ca este o tema buna de discutat. Am auzit pareri foarte variate pe acest subiect: de la clasicul HUUUAAAA! (un domn chel ce a stat langa noi care cred ca a fost fortat sa intre in sala), pana la tipete isterice model Michael Jakson.

Reactia spontana la interactiunea cu stilul Joaquin: hi hi hi, ce caraghios e! Chiar ma distrat si am senzatia ca nu asta e efectul pe care vroia sa il produca.

Puncte tari: tipul e dragut, la fata (cred, cel putin parea din sectorul J :P ). Simtul ritmului e evident, mai ales la baietii de la percutie care miau atras atentia prin dexteritatea palmutelor, daca ma intelegeti ;)

Puncte slabe: intarzierea trebuia sa inceapa la 19:00, au pus afis va fi la 19:30 si au inceput pe la 20:00. Sonorizarea sa mers pe principiul "nici un minut fara microfonie". Nu stiu exact daca asa trebuia sa fie, dar vorbele cantate / tipate de artistii spanioli nu era de inteles si asta nu pentru ca nu as intelege limba, pur si simplu nu era de inteles modul in care articulau cuvintele. Miscarile picioarelor de nota 10, rapide si impresionante, dar tocurile si colantii parca nu imi inspira o masculinitate atractiva.

Concluzii: Cred ca tinta lor era expriamarea pasiunii si nu lea iesit astfel incat sa ajunga si la mine.

Recomandari: Tot AG e cel mai tare (revin cu un post special despre el).

Cadere Calorica

Sat, 15 Dec 2007 13:25:30 -0600

Vara asta am participat impreuna cu colegii din GfK la Teacher's Film Festival. Puteti vedea pe siteul lor mai mutle detalii despre ce inseamna asta. Pe scurt: am facut o parodie de 7 minute dupa Falling Down si am fost nominalizati pentru Cel Mai Bun Actor in Rol Principal. Felicitari noua! :) Puiu Copanescu (jucat genial de Stefan Andrei) e barbatul care are o nevoie foarte clara: vrea pranzul.

Va invit sa va uitat la film si sa va dati cu parerea.

Suuuuuper petrecere GfK!

Sat, 15 Dec 2007 11:47:06 -0600

A trecut si petrecerea de sfarsit de an a GfKului... si ce frumos a fost: muzica antrenanta, oameni frumosi si buna dispozitie. Parca miera dor de o noapte de dansat, intreupta de o vizionare de film (Cadere Calorica) si de o sesiune, poate un pic prea lunga, de karaoke. Dupa cum vedeti in poza, sau dezmatat / au petrecut in stil organizat altauri de colegi si alti prieteni (in cazul acesta Chris asortatu' si Adi Dusa profu' de statistica ;) ).

Despre dorinte...

Sun, 25 Nov 2007 09:22:12 -0600

Ma tot gandesc in ultima vreme la ce imi doresc eu pe termen scurt, mediu si lung. Dorintele marunte (ceas de mana, laptop... ati prins ideea) le consider usor realizabile. Pana acum mam axat pe realizarea acestora pentru ami defini succesul. A doua categorie de dorinte sunt cele foarte importante pe care momentan le vad urcand pe axa realizate sau cu al caror status mam obisnuit: plan profesional cat de cat definit, liniste in familie...

Prin nu stiu ce minune (care cred ca se numeste maturizare in definitia altora) am inceput sa nu mai fiu multumita doar cu implinirea acestor "maruntisuri". Trecand direct la dorinte arzatoare ma confesez voua ca imi doresc nespus de mult o casa: garsoniera, apartament, vila, cort mai rezistent :), ceva pe care sa il personalizez dupa bunul meu plac si pe care apoi sa il numesc cu toata deschiderea ACASA. Imi imaginez ca nu doar un act de proprietate si un design interior imi ofera aceasta stare de acasa, dar sper ca ajuta.

Miscari hippie - sase sute intr-unu'

Mon, 17 Nov 2008 16:10:08 -0600

Miamintesc de cand eram studenta si stateam in camin (am apelat la formularea asta pentru ca mi se pare ca a trecut o viata de om de cand sa terminat acea perioada)... circulam intre facultate si Grozavesti cu linia speciala pentru studenti, 601. De atunci am avut revelatia multiplelor miscari hippie care se petrec in jurul nostru si de multe ori nu ne dam seama. 601 este un concept hippie pentru ca promoveaza toleranta, apropierea dintre oameni, imbratisarila si atingerile de diverse tipuri. Sunt si alte mijloace de transport in comun care aparent sar potrivi descrierii, dar nu se incadreaza in categoria asta. De exemplu metroul: toleranta din ce in ce mai putin, apropiere fizica evident, imbratisari in special langa usa sau in jurul unei bare, atingerile exista, dar nu la fel de mult ca in 601. Marea diferenta este zambetul din ochi. Din diverse motive oamenii din metrou zambesc mult mai rar, daca nu deloc, fata de cei din 601. E adevarat, la suprafata vorbim de tineri studenti, optimism, planuri marete, pe cand in subteran avem preponderent angajati, multi dintre ei modelul "biroupat", oameni care fie nu lasa visele sa li se vada in ochi, fie chiar nu viseaza (incerc sa cred prima varianta).

Da, 601 este unul din elementele memorabile din studentie, o buna experienta de viata si de iubire. Si da, mie dor de 601!

Romana bate engleza

Tue, 25 Sep 2007 09:13:44 -0500

Nu imi place sa amestec aceste limbi, cu toate ca o fac destul de des. Am inceput acest blog in engleza din doua motive: pentru ami exersa engleza scrisa si in ideea ca va fi citit international. Planul cam asta era, doar ca... (trebuie sa fie un "doar ca") am unele articole imi vin din suflet si nu le pot traduce. Abia daca le exprim in cuvinte in limba materna si oricum mi se pare ca nu se potrivesc la fix cu ce simt, dar sa le mai si scriu intro limba mult mai rece decat melodioasa noastra glasuire. Jurnalul (am facut asta, asta si asta) e mai simplu de scris in orice limba, e doar o enumerare; analiza de trairi este cea care imi da dificultati de exprimare, asa ca, pentru a nu evita subiectul analiza am decis sa scriu si in romana. (asta asa ca sa ma scuz putin ca am scris cand in romana, cand in engleza, nu numai fata de cititori, ci si fata de mine)

Sunt alt om

Tue, 25 Sep 2007 08:57:16 -0500

Mam tuns... :) dar nu asta e motivul pentru care sunt alt om... acum cateva zile sa incheiat o etapa importanta din viata mea. Inainte sa implinesc 23 ani miam pus copilaria in cutie. Nu va panicati, nu e toata acolo, nu ma veti vedea serioasa si nezambitoare de acum in colo, doar ca am reusit sa imi strang mare parte din jucarii (ratuste in principal) in 3 cutii mari. De acum e oficial, ERA ratustelor sa incheiat. Oare ce o sa urmeze?

Despre frica

Tue, 25 Sep 2007 08:39:59 -0500

Frica e un sentiment pozitiv... de cele mai multe ori. Sigur, ma puteti contrazice spunand ca frica te poate face in unele cazuri sa nu actionezi, dar aici intervine partea interesanta legata de frica. Pe mine frica ma face tocmai sa actionez. In acest moment in mintea mea frica e de doua tipuri: spontana si continua. Frica spontana apare alaturi de elementul surpriza, cand sansele sunt mai mari ca reactia sa fie una de blocare a recatiilor. Al doilea tip de frica modeleaza, modifica in mod foarte usor de recunoscut comportamentul.

Mam gandit un pic si cred ca cea mai mare frica a mea este cea de singuratate. Nu ca as locui singura o perioada (cu toate ca nu putem elimina total apropierea fizica din ecuatie), este vorba de sentimentul ca nu mai e nimeni care sa simta la fel ca mine. Evident nu am pretentia ca o persoana sa simta tot ce simt eu, dar pot regasi franturi din trairile mele in diferite persoane. Asa se nasc diferite graduri de relatii interpersonale: de la cunoscuti in tren cu care imparatasesti aceasi opinie asupra mizeriei, continuand cu prieteni care iti inteleg nevoia de a bea vin, pana la sufletul pereche care simte cand ai nevoie de cineva care sa iti asculte tacerea.

In afara de parintii mei foarte sociabili care mau crescut in acelasi spirit (si carora le multumesc pe aceasta cale), cred ca aceasta frica ma facut sa fiu o persoana agreabila si simpatica (pentru unii mai mult decat pentru altii). Incerc sa imi formez o retea cat mai extinsa de cunoscuti, din surse cat mai diferite pentru a avea tot timpul spatele acoperit. Nu incep relatiile cu oamenii avand acest "plan" in minte, se intampla natural pentru ca reactia la frica este mai degeraba inconstienta, intrata intrun reflex.

Serbia - Muntenegru - Croatia

Wed, 29 Aug 2007 14:12:42 -0500

I'm on vacation again :). It seems that only the thought of not having a summer break in the students' kind of way made me do more things than I would have done otherwise. Since I became employed fulltime I've been to Malaga (Spain), Cheia (Romania), Sunny Beach (Bulgaria), Mamaia (Romania) and Kotor (Muntenegru).

I am now in Kotor, thanks to my dear friend Dea (very fun person to be with, by the way). This part of Europe was kind of blank for me and I am happy that we decided to come here. You have it all in one place: warm and clear sea sorrounded by rocky mountains, medieval castles and fish in the sea (like in one of my favourite songs Michael Buble Feeling Good). Sure you need a local with you to do the translations, since not many people here speak English, you might have some surprises in the bus or at the border, but these are things that I am sure you can find in other pleaces as well, so my focus is on the first description.

My brother

Thu, 19 Jul 2007 11:03:51 -0500

Another god thing that happened at the seaside was that I got to see my brother in action. He is a DJ and he entertained the Amnezia and Goa clubs in Mamaia. I am happy to say that I felt very proud to be his sister when I saw him enjoying his work so much.

Mamaia 2007

Thu, 19 Jul 2007 12:56:28 -0500

The word that best describes the long weekend in Constanta and Mamaia is RELAXATION.

A short list of the things I did:

Got tanned (but not too much);
Bathed into the sea (even though the water was rather cold);
Ate and drank at La Scoica, La Mama, La Dolce Vita, Giuliano and Cafe del Mar;
Clubbing in Megalos and Amnesia;
Played the guitar at night on the beach: this experience was amazing melodiously waves, bashful stars, warm breeze, friends and soft music... what else could you wish for?

To the seaside - the beginning

Fri, 13 Jul 2007 04:10:16 -0500

The plan was that we woluld go to the seaside with the car around 45 o'clook in the morning. Because Chris is the driver he went to bed and I was left with the packing. Looks easy, but... I was on Red Bull / Power Up for 2 days and the effect was fading away, actualy it suddenly "puffed" away.

I said to myself: I should sleep for one hour (1:302:30), set the alarm, wake up and finish the packing. Easy to say but not to put in practice.

By some miracle I woke up at... 6 sharp... Let's look at the bright side (as I normaly do, but when it's my fault this side is unusually important): we will pick up Carmen and Mihaela (friends from Baia Mare and Hateg who were sourposed to come with the train) and it will be a real road trip. We will be able to feel the sun nicely on our skin, as the car has no air conditioning :P

I like kids... but not mine (for now)

Wed, 04 Jul 2007 19:17:43 -0500

I spent the last weekend in Comarnic, my hometown, with the people from Aktiv Club, taking basic lessons of archery. I discovered that arrows are too much for me and reoriented my time towards Ilinca (age 3) and Anca (age 6), the coach's daughters.

I consider myself a friendly person and I find it easy to socialize with other people. When it comes to kids it's even easier since I like to play the kid quite often (I collect ducks, I smile a lot, I like games of all sorts...). The bonding between me and the girls was consolidated by... human needs. After panicking a bit when the little one told me "Fac pipi!" (I need to pee) I found it quite rewarding to help her. At the end of the day I faced the most difficult separation of all (even though I was exhausted by all the energy). Having the eyes of Puss in Boots (from Shrek), Ilinca asked me very softly "Nu pleca, mai stai cu mine..." (Don't go, stay with me!). Finding words is difficult when you are in these "complicated" situations.

Thought about love

Tue, 26 Jun 2007 19:07:25 -0500

As I recently told a friend of mine, I don't do philosophy too much because I don't want life to pass by with me thinking about it and not living it. But, from time to time, I stop and draw a little conclusion that helps me to clear my understanding of life.

If love seems a difficult thing to put in practice than it is not real love.

In my world love is the most important feeling one could live. If you try to find that feeling just by being in love with the idea of loving somebody than you are wrong and you might live a lie. You might be having lots of fun with some people, talk interesting things with others. Love is the special thing that makes you feel OK about having to make some compromises in order to do a little bit of everything with your lover.

It's funny because in other matters I believe in division of labor... maybe that is why love is so precious, it has it all in one.

Jet Sky - 20 min

Tue, 26 Jun 2007 07:59:48 -0500

As it was the day for adrenaline, I took a ride on a jet sky as well. I know my boyfriend will not be very happy when he reads this, but I lived the most intense 20 minutes of my life. It felt a bit like between life and death (especially because my "driver" has a rich history in car crashes). At the end all my muscles were shaking, but I would definitely like to do this again even at night.

Parasailing - 7 min

Tue, 26 Jun 2007 08:35:12 -0500

Iulia convinced me to go with her on a parasailing tour. I was the one that controlled the landing and as you can see form the photo 2 hands weren't enough, I was forced to use my neck muscles in order to land safely on the sand. I was very ambitious and I did it (unlike other people who landed in the water because the wind changed, so they say). Let this be a lesson to me: whenever I will want something I will use as many muscles as possible to get it... not in all cases of course :)

Sunny Beach 2007- fun team of GfK

Tue, 26 Jun 2007 08:09:48 -0500

For this year's annual teambuilding we went to the Bulgarian seaside. It was the most fun weekend I spent with my cool colleagues. My belly suffers the consequence of the fun I had I have muscle fever because of all the laughing.

Roller skates

Tue, 19 Jun 2007 17:59:40 -0500

Last night I went to the park with my dear boyfriend. He had his guitar with him and played on a bench (for his version of the story see Chris' blog) while I rolled around the park with my new pair of roller skates.

I work at GfK Romania

Mon, 18 Jun 2007 18:48:37 -0500

My first serious job (that happens to be my actual job also) is at GfK (Growth from Knowledge), Market Research Institute, as a researcher. You can see in the photo all the Qualitative Department: Mirela, Oana L, Rodi, Andreea, Cata, me, Oana M, Cati and last but not least Dragos.

I am proud to say that we just won the "Best Practice Award", a prize offered by our boss from Germany for the best GfK all over the world. We rule!

I made tHis! Chris helped :)

Mon, 18 Jun 2007 08:44:13 -0500

Yupiiiiiiiiiiii... I have a site.
Now everybody can see my creations!